Dintre toate lucrurile pe care le-am făcut în viața mea, să fiu tatăl Ruxandrei și al lui Bodo și să îi îndrum către ceea ce sunt azi, este de departe cea mai mare realizare a mea de până acum. Știu, sună clișeic dar intensitatea cu care trăiesc ca părinte, este greu de pus în cuvinte.
Nu de mult, am trăit o zi memorabilă, o zi în care am simțit cum inima îmi era mai plină ca niciodată: ziua în care printre toate acele straturi de tulle și voal purtate de o femeie radiantă în rochie de mireasă, frumoasă și elegantă, eu o vedeam pe acea micuță Ruxa cea plină de viață pe care obișnuiam să o port în brațe, gata să facem împreună o năzdrăvănie, să împărtășim un mic secret, să râdem și să visăm împreună. Era atât de princiară, atât de fericită, dar parcă și atât de departe de copilul după care alergam odată ca sa o pieptăn sau ca să îi șterg nasul. M-am gândit la toate momentele când mă ținea de mână ca să îi arăt lumea, iar acum era ea cea care își întindea mâna, îndrăgostită, hotărâtă și curajoasă, către un nou început. Pentru mine, acea zi a fost un amestec sublim de nostalgie, fericire și o mare recunoștință că am privilegiul de a fi tatăl unei fete ca Ruxa. Să fi tatăl unei fiice vine cu o responsabilitate aparte: să fi primul model de dragoste și protecție din viața ei, să-i arăți cum ar trebui să fie iubită și tratată de un bărbat, să îi arăți ce înseamnă să trăiești o viață frumoasă cu un bărbat, să-i dai încrederea că, indiferent ce se întâmplă, va avea mereu un loc sigur unde să se întoarcă. Cum să îți pregătești inima pentru clipa în care realizezi că nu mai ești primul bărbat la care va alerga când are nevoie de un sfat? Că altcineva îi va fi stâlpul de sprijin, brațul care o va îmbrățișa când lumea devine grea? În același timp eram convins că va face față lumii, pentru că i-am oferit rădăcinile și aripile de care avea nevoie.
Nunta nu a fost doar despre ei doi, mirii. A fost un moment de introspecție pentru mine, ca părinte. Ziua în care am fost tatăl miresei a însemnat o nouă perspectivă pentru mine. Mi-am dat seama că  este liniștitor să știu că este alături de cineva care o va iubi și o va respecta, așa cum am încercat să-i arăt eu în toți acești ani ce înseamnă dragostea adevărată și ce frumoasă este viața. Nu există nicio relație la fel de specială ca cea pe care un tată o are cu fiica lui, dar dacă vreo legătură are să o depășească pe a noastră, aceasta sper să fie cea pe care o are cu Daniel, cu speranța că va avea grijă de sufletul ei, la fel cum am încercat eu să fac. Acum, când mă gândesc la acea zi, nu simt decât recunoștință. Sunt recunoscător pentru familia pe care o avem, pentru toate momentele care ne-au adus până aici și pentru viitor.

În toată forfota acelei zile, am găsit un mic răgaz să ne facem un selfie. Această fotografie înseamnă mai mult decât un simplu instantaneu. Este o capsulă de emoții, care cuprinde mândrie, dragoste, fericire, încredere, promisiuni dar și o urmă de nostalgie. Totodată este, pentru mine, o ancoră,  o amintire a faptului că, oricât de repede trece timpul și oricât de multe mii de kilometri sunt între noi, dragostea unui tată pentru fiica lui este un lucru de nezdruncinat. Indiferent unde o vor purta drumurile, eu voi fi mereu acolo, un martor tăcut și mândru, sprijinind-o necondiționat, exact așa cum am făcut întotdeauna.

Și uite așa, în timp ce o priveam pe Ruxa radiind de fericire, îmi aminteam diferite momente în care i-am citit povești, i-am povestit despre ce înseamnă viața adevărată și i-am insuflat valori. Îi spuneam mereu să-și urmeze visurile, să nu se lase niciodată intimidată și să își păstreze libertatea de a fi ea. Îmi doresc să fi respectată pentru tot ceea ce este și că va continua să inspire pe cei din jur cu spiritul ei senin.

Cum să exprimi în câteva fraze tot ce simți pentru fiica ta? A fi socru mic este o experiență unică, plină de emoție și milioane de alte trăiri. Este momentul în care îți dai seama că, deși capitolul de „tată al unei fete” se încheie, începe unul nou – „tată al unei familii extinse”.

Dragă Ruxandra, vei fi mereu fetița mea, chiar dacă viața te-a transformat într-o femeie extraordinară. Iar eu voi fi mereu aici să te susțin și să mă bucur de fiecare succes al tău, să te privesc cu mândrie și să îți ofer un umăr pe care să te sprijini, un sfat sau luna de pe cer, dacă vei avea vreodată nevoie. Îți doresc ca viața să-ți fie la fel de luminoasă ca zâmbetul tău iar iubirea să-ți fie scutul în toate provocările care vor veni. Te iubesc acum și întotdeauna!
În final, aș vrea să le spun tuturor taților de mirese: păstrați fiecare moment, fiecare zâmbet și fiecare lacrimă. În ziua nunții lor, ele vor fi cele mai valoroase amintiri pe care le veți avea.