Niciodata nu am crezut in cure de slabire. Ironia sortii a facut ca in aceasta vara (la intoarcerea din vacanta) sa cantaresc mai mult decat am crezut vreodata. Asa ca m-am inrolat in randul celor multi care viseaza la o greutate mai mica. Eeeiii, acest vis pentru o greutate mai mica este de fapt un cosmar. Cel putin pentru mine. Cosmar generat de coercitia gustativa la care ma autosupun zilnic. Fiindca este absolut nasol sa iti fie interzisa bucuria de a manca la orice ora vrei struguri, dulceata de visine, crema de ciocolata cu biscuiti sau cu acele chifle minunate proaspete si cu seminte pe ele, aratoasele bomboane sau imbietorii mici. 🙂
Cu curaj merg inainte! Cu gusturile, caci am constatat ca e vorba de gusturi (cele care imi lipsesc) e mai greu. Sunt foarte constient ca dupa acele orgii senzoriale/gustative la care ma autosupuneam, acum a venit vremea sa platesc pretul. M-am lasat de fumat dupa 24 de ani si nu am avut absolut nicio problema in asta. La fel ca si cu tigarile, ma voi lupta sa nu mai consider aceasta stare, drept una de coercitie, ci o stare de normalitate. Tind catre aceasta normalitate, in care coercitia senzoriala va fi de fapt perceputa ca un mod de viata normala, fara riscuri inutile la adresa greutatii/sanatatii/fericirii/garderobei din dotare.
Bineinteles ca nu cred in „Adio bunatati dulci/aratoase/gustoase/colorate/grase!”.
Dar cred cu tarie in „Bine te-am gasit echilibru!”
Bogdan Musat Blog 