Frumusetea sinistra si rece a frunzelor chircite din imaginea de azi m-a dus cu gandul imediat la titlul celebrului volum al lui Baudelaire – Florile raului. Integrarea uratului in conceptul de frumos este o cale de a ilustra tragismul existentei, spun criticii. Fara sa ma consider un artist, in diformitatea naturala a acestor frunze chinuite, am vazut un potential subiect identificabil cu titlul propus: Florile raului. Trairea bacoviana ce m-a impins la aceasta postare, e conturata, cred, de cartea pe care o citesc: Maestrul si Margareta, de Mihail Bulgakov. Voi sunteti influentati de cartile pe care le cititi? Va fac sa va reconsiderati unele pareri despre ceea ce se intampla in jurul vostru?

Florile raului