Unii ar putea crede ca acest fenomen este un fel de aberatie mentala. Ar putea fi, cred, o privire aruncata in adevarata natura a realitatii: aceea ca timpul nu este finit si ca toate lucrurile lucrurile exista simultan, in trecut, in prezent si in viitor. Totusi, deja vu este despre trecut. Despre trecutul celui care traieste acest fenomen. Deja vu-ul ar putea fi o scurta privire aruncata printr-o „gaura” a matricii care ne permite sa vedem ca totusi timpul nu este liniar.

Ce vroiam sa va spun, este ca si eu am trait acest fenomen de mai multe ori, inca de pe cand eram copil. Una dintre cele mai ciudate „trairi” de acest fel, am avut-o pe cand vizitam celebrul teatru Scala din Milano. Odata intrat acolo, m-am simtit ca acasa si, ciudat, stiam exact directia catre loje sau catre toalete. Mi-e greu sa descriu fenomenul dar ideea e ca ma simteam de acolo. Imaginea de azi reprezinta o privire catre sala teatrului Scala din Milano, o privire dintr-una din lojele in care e permis sa intri in timpul vizitei.