Va amintiti ca am mai scris de Hora Mare?! Ei bine, asa cum scriam aici, am asteptat cu interes editia din acest an. Organizatorul, Centrul Cutural Judetan Calarasi a intrecut orice asteptari ale mele si a adus in fata publicului o serie de ansambluri din mai multe tari europene care ne-au povestit despre traditiile si obiceiurile lor . Si acest festival a constituit pentru mine o ocazie de a fi partas la aceste evocari folclorice, folosindu-mi camera foto si lasandu-mi gandurile sa zburde pe ritmurile muzicii populare, ajungand pana hat…departe pe meleagurile de unde proveneau. In aceste calatorii am intalnit o multime de eroi populari si de simboluri. O prima concluzie: eroii intotdeauna sunt evocati. Atat eroii buni dar si cei rai. Si cativa care au cate ceva din amandoua. Acestia s-au „luptat” pe scena pentru a castiga batalii pentru mirese, pentru castele, pentru tinuturi si pentru cine mai stie ce. Simbolurile miturilor si folclorului care au fost prezentate publicului ne-au „vorbit” simplu, prin dans, prin cantec,  prin costumele populare, prin culoarea acestora si prin muzica. Toate aceste simboluri insa, pot fi interpretate in atat de multe feluri, ca desi imaginea reala e destul de clara, interpretarea ar putea avea forma unui curcubeu enorm care sa cuprinda toate culorile pe care mintea le poate intrevedea. Vitalitatea traditiilor (nu numai a celor prezentate pe scena festivalului) este un semn ca acestea inca actioneaza ca un ghid in cultura unui popor, care este construita in intregime pe memoriile celor mai varstnici. Totusi, simt cum traditiile sunt inlocuite cu stiluri de viata. Si inca un lucru: atunci cand un barbat e asuprit, e tragedie. Dar cand o femeie este asuprita, e traditie.

Ah, sa nu uit! Si in acest an, fiica mea a fost co-prezentatoare a festivalului; a asigurat traducerea in limba engleza. Cred ca v-am mai spus cat sunt de mandru ca sunt tatal ei!