Uneori, gandurile ce ne coplesesc nu pot fi exprimate; gura ramane inchisa, neputand da glas acestora. Si atunci, ochii preiau aceasta functie de comunicare a gandurilor, si incep a lacrima. De fericire sau de tristete, deopotriva. Ciudat, cum in acelasi timp, atat plansul cat si rasul reprezinta antidoturi ale stresului. Nu consider ca ele reprezinta un semn  al unei slabiciuni, ci mai degraba ele sunt un semn al unei inimi pure. Ele iriga semintele fericirii ce urmeaza, florile, copacii sau fructele neputandu-se dezvolta fara sa fie irigate. Eu, mai degraba as purta cele mai sincere lacrimi decat un zambet perfid, fals. In imaginea de azi este reflectia apei din Bazinul Cleopatrei de la Pamukkale.