Imaginea a fost surprinsa in Craiova, cu ocazia unor actiuni de gen. Fara a aduce vreo ofensa craiovenilor, cu mare respect pentru Biblioteca judeteana din Craiova, momentul surprins mi-a trezit interesul de fotograf amator si m-a amuzat. Era ca si cum ar fi mirosit a mici si a vorbe mari (Marin Sorescu). Catelul din imagine a avut probabil, motivele lui sa „fure” toate cartile din rafturi: poate erau carti culinare, poate erau despre un catel cu stapani dragastosi care il tineau intr-o casa curata, cu o curte mare iar baietelul stapanilor era cel mai bun prieten al lui, poate erau despre un catel erou. Saturandu-se de atata „bine”, a luat locul acestor carti, asezandu-se ca un trofeu in locul lor.

Ati citit cartea Hotul de carti? Este o poveste despre puterea cuvintelor de a crea lumi noi. De fapt orice carte reprezinta o poveste a unor lumi la care visam sau lumi pe care le dorim sa fie cat mai indepartate de noi. Hotul de carti este una dintre acele povesti care iti poate schimba viziunea despre viata, tinand cont de faptul ca povestitorul este chiar ea, Moartea. Dragostea de carti si calea deschisa de acestea spre evadarea catre o lume mai buna, modul in care cartile citite o modeleaza pe Liesel, modul in care aceasta si le procura sunt aspecte magnifice ale cartii de care am pomenit.  Fiecare dintre noi avem propriile motive/trairi care ne indruma sa „furam” cate ceva din cartile citite. Faptul ca de mic am purtat ochelari si ca acest fapt m-a tinut un pic mai departe de toate acele jocuri bezmetice copilaresti, m-a indreptat catre carti. Si le-am ramas in continuare fidel. Si sotiei. 🙂 Citind o carte buna, furand din acea lume a cartii citite, ni se intampla si noua cititorilor, sa fim furati de acea carte. Joc egal, as zice. In acelasi timp, reciproc avantajos. Pentru carte ca isi indeplineste menirea, pentru noi ca ne imbogatim cognitiv, spiritual, senzorial chiar (ati citit 50 de umbre ale lui Grey?). Recunoasteti ca atunci cand cititi, traiti prin personajele respective, traiti in lumea descrisa acolo!

„Eu mi-am imaginat întotdeauna paradisul sub forma unei biblioteci. Alte persoane consideră că ar fi o grădină, alții și-l pot închipui ca pe un palat, eu mi l-am imaginat întotdeauna ca pe o bibliotecă și acolo mă aflam eu.” Jorge Luis Borges

Ma opresc aici. Plec in cautarea unei noi lumi, cu o noua carte. Voi cand ati descoperit ultima lume noua? Ce fel de lume a fost?