Ma intreb cum de s-a schimbat atat de radical sensul zilei de 1 Mai, pornind de la sensul acestei sarbatori si ajungand la sensul alocat acesteia, in zilele noastre?! As fi necinstit sa spun ca o consider o oroare, dimpotriva. 🙂 As rezuma acest nou inteles al zilei de 1 Mai la „Nu munci pana la epuizare! Distreaza-te pana la epuizare”. Tot acest exod al „oamenilor muncii” de 1 Mai catre diverse destinatii si care dau subiecte presei (si mie pe blog 🙂 ) ma duc cu gandul la marile migratii din regnul animal: in cautarea apei, a mancarii si nu in ultimul rand in cautarea perechii. Sunt convins ca exodul de care vorbesc nu este pricinuit de lipsa mancarii si nici de lipsa perechii. Lipsa distractiei fara limite din timpul iernii se pare ca genereaza exodul. Mda. Cred ca toate lucrurile facute la vremea lor sunt cele mai bune, chiar daca sunt exagerari de comportament, consum etc.

Vorbind de lucruri facute la vremea lor, va spun ca unele chestii nu existau pe vremea mea si prin urmare acum incerc sa mai acopar din aceste lipsuri. Imaginile de astazi sunt de la un session Ministry of Sound de pe o plaja din Turcia, la care am participat cu maaare placere. Exuberanta de acolo m-a aruncat in mod violent inapoi in timp, completand ceva trairi de care am fost privati cu ceva timp in urma. Cuvintele au fost confirmate inca o data: Toate lucrurile fa-le la vremea lor!

Deviza petrecaretilor de 1 Mai? E vremea noastra! E vremea distractiei fara limite!

Voi le-ati facut pe toate la vremea lor? Sau pentru unele chestii inca nu a sosit vremea?