De cand ma stiu imi place sa stau afara, sa simt prospetimea aerului. Sa ma umplu de aceasta prospetime si sa uit de chestiile care definesc orasul. Sa pastrez acea prospetime cat mai mult timp, si poate ca astfel sa contribui si la gasirea elixirului Tineretii fara batranete. Suna a aiureala, nu?! Cineva spunea ca esti ceea ce gandesti, ceea ce simti, ulterior aceste cuvinte indreptandu-se spre ceea ce mananci, ce bei etc. Simt ca aceste cuvinte sunt pline de  adevar.

Astazi e ziua lui Bodo. Implineste 9 ani. Imi doresc pentru el sa ramana acel Bodo care e mereu pus pe sotii, care e o sursa inepuizabila de energie si bunadispozitie. Sa pastreze aceasta generoasa prospetime a varstei si a gandurilor sale care, peste ani, il va diferentia. Biologic, suntem tineri doar o data in viata, dar sufleteste putem ramane tineri toata viata. La multi ani tineri, Bodo!

Fotografia de azi am numit-o Prospetime. Inca simt mirosul de brad de dupa usoara ploaie de dinainte iar mirosul de menta (bradul era langa un strat de menta) completa in mod fericit atacul la paleta senzoriala.

Voi de unde va extrageti prospetimea?