Si afara ploua, ploua, ploua…. Natura, in nemarginita ei frumusete ne ofera multe variatiuni ale „frumosului”. Ploaia ne ofera acel sentiment de fericire, de frumos, dar cu o oarece incarcatura de tristete. Ca si cum natura ar trebui sa „planga” uneori pentru a-si recastiga starea de bucurie. Cu totii am vazut multe ploi in viata noastra. Dar sunt cateva pe care parca, le-am trait ieri; inca ne reamintim fiecare moment al ei. Sunt si ploi care insa sunt exasperante, asa cum e ploaia de acum, care nu mai conteneste de cateva zile intregi. Nedorit de indelungata ploaie a furat intr-un mod pervers bucuria inceputului de decembrie. Versurile bacoviene isi reliefeaza pe deplin intelesul in aceste zile in care picaturile de ploaie zici ca sunt gloante. Noroc cu soarele din suflet, acumulat de-a lungul verii si pastrat acolo pentru astfel de zile.
Una dintre ploile memorabile pentru mine este o ploaie venetiana. In timp ce ne plimbam cu gondola pe Canal Grande, ne-a surprins, parca din senin, o mica ploaie de vara, o binecuvantare in acea zi torida de iulie. Gondolierul ne-a oprit sub Ponte dell`Accademia pentru a ne feri de ploaie. Nu numai ca ne-a ferit de ploaie, dar a si continuat sa isi faca numarul de gondolier autorizat (cantece si glume) dar mi-a oferit si prilejul de a fotografia in tihna ploaia venetiana. Nu stiu sa zic de ce a fost memorabila pentru mine, am simtit-o ca fiind memorabila, pur si simplu.
In fotografie e debarcaderul din fata