Pentru astazi am pregatit o postare … mai altfel. Aseara, Bodo pregatea scrisoarea pentru Mos. Firesc, dorinte peste dorinte. Si mi-am amintit de o compunere facuta de Ruxa pe cand era in clasa a treia. O sa va las pe voi sa intuiti diferentele, citind mai jos, textul integral al compunerii.

Școala urma să înceapă peste câteva zile. Împreună cu prietenii mei am decis să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea.

          Lăsându-mă condusă în direcţia în care o frunză arămie îşi căuta suratele smulse şi ele de pe aceeaşi ramură de către necruţătoarea toamnă, am ajuns în stufărişul de pe malul lacului care sub soarele asfinţind mi s-a părut a fi un tablou desprins din poeziile lui Mihai Eminescu. M-am pitit acolo sperând să nu fiu văzută de Raluca, prietena care trebuia să ne găsească. Sub oglinda apei mi-au atras atenţia sclipirile aurii ale unui peştişor care încerca să se facă nevăzut , ca şi mine în acelaşi stufăriş.

          În timp ce îi admiram minunatul trupşor precum o miniatură chinezească din aur l-am auzit glăsuind aşa:

          – Fetiţă dragă, mă urmăreşte o ştiucă rea care vrea să mă mănânce! Părinţii mei ar fi înnebuniţi dacă mi s-ar întâmpla ceva!

          Gândind că îmi cere să îl ajut, l-am pus într-o cutie de conservă cu apă, pe care am găsit-o acolo. Astfel l-am salvat de tăişul mortal al graţioasei ştiuci.

În continuare mi-a zis:

          – Fiindcă mă pot întoarce la părinţii mei nevătămat, datorită ţie, am să îţi îndeplinesc trei dorinţe. La ce te gândeşti?

          – Să fie pace în lume, să iau cele mai multe diplome din clasă şi să am camera mea mobilată frumos.

          Peştisorul de aur mi-a mulţumit încă o dată şi a dispărut ca o nalucă în apa care pe cât de frumoasă este, ascunde şi pericole.

          Am ieşit din ascunzătoare cu gândul la împlinirea dorinţelor mele. Sper ca într-o bună zi să se îndeplinească.

Pestisor