Pregatind postarea de azi, am fost surprins (oare de ce?) sa constat o inclinare catre o directie aparte in ceea ce priveste compozitiile supuse atentiei voastre in ultima perioada. Poate pentru ca m-am saturat de ne-vara. Mda, ne-vara. Insotit fiind aproape mereu (si) de camera foto, o serie de cadre le asociez cu gandurile ce ma insotesc si ele :).

Coroana acestui copac, asa cum se vede de jos in sus, pare o cale a unui destin. Un drum parcurs de cineva intr-o viata, unde fiecare curbura, fiecare nod si fiecare ramura inseamna o alegere, o interactiune cu altcineva, in final rezultand aceasta harta. Sufletul este cel care stie dinainte cel mai bine harta destinului. El sigur are harta viitorului fiecaruia dintre noi, astfel incat ne putem increde total in sufletul nostru, in ceea ce simtim. Avand incredere in suflet, el ne va conduce in viata acolo unde e nevoie si intotdeauna vom sti ca ne indeplinim destinul. Altii se intreaba daca oamenii intalniti de-a lungul vietii sunt acolo pentru a indeplini o parte a destinului lor sau daca ei insisi joaca un rol in implinirea destinului celorlalti.

Eu nu vreau sa traiesc doar ce imi este predestinat, destinul fiind o notiune ingrijoratoare. Imi place sa aleg, imi place sa simt bucuria de a alege si mai ales de a simti bucuria unei alegeri bune.

Hmmm…Oare noi ne alegem calea sau calea e cea care ne alege?

Indiferent care ar fi raspunsul, va spun ca ghidul meu in viata este bucuria. Si asa cum e si in fotografia de azi, cred ca nu ne gasim sensul vietii doar prin noi insine, ci doar impreuna cu cineva.

Voi va lasati ghidati de suflet? Faceti alegerile cu sufletul sau cu mintea? Cum ii impacati pe cei doi, suflet si minte, atunci cand trebuie sa faceti o alegere?

Implacable destiny