Multi spun ca shopping-ul este o forma a terapiei. Terapia poate lua multe forme. Ma intreb uneori, aceia care nu citesc, care nu fotografiaza, care nu picteaza, care nu compun, care nu iubesc, care nu…. cum scapa de melancolia, de tristetea sau de teama care , nu-i asa?, sunt trairi firesti, inerente la un moment dat. In filmul „Confesiunile unei shopaholice„, Becky (personajul principal) spunea ca facand cumparaturi, i se pare ca lumea devine mai buna insa dupa aceea, lumea redevine ceea ce era. De aceea, simte nevoia de a cumpara iarasi si iarasi, avand acest scop nobil: o lume mai buna. 🙂

Revenind la subiect, ma intreb (si sunt convins ca nu numai eu) de ce oare lumea (femeile) iubesc cumparaturile dar in acelasi timp urasc ceea ce au in dulapuri? E doar o intrebare retorica.

Experienta de pana acum ma indreptateste sa spun ca cele mai „vindecatoare” terapii sunt acelea prin dragoste si prin prietenie in care zambetul este principalul „medicament”. El poate schimba ceva viciat in ceva frumos. Prin astfel de terapie redescoperim  calea catre valoarea umana.

Imaginea de azi este din Bucuresti, o invitatie ingenioasa si funny adresata tuturor trecatoarelor prin zona de a-si trata diversele probleme (ce se pot trata prin shopping) inauntrul unui butic de pe Calea Victoriei. Imaginea initiala a fost editata in exces, ajungand la acest colaj strident la fel ca si nevoia de cumparaturi.

Voi cumparati ca si parte din terapie sau cumparati doar la nevoie?

Shopping is therapy