Spuneam printr-o postare mai veche despre potentialul inspirational al orelor de aur. Astazi, privind aceasta imagine, gandul m-a dus la felul in care fiecare om percepe ceea ce (daca) vede. Si am ajuns la concluzia ca in ceea ce vedem, frumusetea exista doar atata cat suntem pregatiti sa simtim, si niciun dram mai mult, un om vazand numai ce il intereseaza.

Exista o vorba care spune ca o schimbare de decor ar prinde bine in anumite momente. Ei bine, eu cred ca e vorba doar despre a deschide ochii mai larg pentru a vedea frumusetea din jur. Degeaba schimbi decorul daca nu esti in stare sa vezi si sa apreciezi acea frumusete, despre care sunt convins ca doar spusele altora te-au indrumat inspre acolo si nu propria-ti impresie. Mai mult decat atat, chiar daca decorul se schimba, scena nu se schimba; in final, ramai pe aceeasi scena a vietii, jucand acelasi rol.

Henri Cartier-Bresson spunea ca pentru a surprinde frumusetea din jur trebuie sa folosesti in acelasi timp capul, ochiul si inima.

Peisajul de azi care m-a indemnat sa deschid ochii mai larg catre ce frumuseti sunt in jurul meu, este din Brela, Croatia loc pe care Forbes Magazine l-a clasat acum cativa ani pe locul 6 in topul celor mai bune plaje din lume.