Viata este un test; asa este ea proiectata: sa simtim gustul dulce dar si cel amar, sa simtim durere dar si placere, sa invatam sa distingem binele de rau, sa trecem prin intuneric dar si prin lumina. Si astfel, ne formam propriile caractere: unele mari, admirate de altii, unele decente iar altele, pur si simplu monstruoase. Se spune adesea ca pisicile pot judeca cel mai bine caracterul unui om. O pisica va alege intotdeauna sa mearga la un om cu caracter bun.

Tot mai des, astazi, ne spunem ca puterea de decizie nu implica o alterare a caracterului, ea nu face decat sa dezvaluie adevaratul caracter al celei/celui care detine aceasta putere, indiferent de cate amabilitate incerci sa dai dovada. Bunatatea este clar un semn al caracterului si nu simpla amabilitate. Bunatatea e conectata la cine esti cu adevarat in timp ce amabilitatea e conectata la modul in care doresti sa fi perceput. In spatele acestei amabilitati se poate ascunde unul dintre cele mai mari pericole ce ne paste in zilele noastre: esecul oamenilor in a considera pe cineva sau ceea ce face cineva. Un astfel de caracter necontrolat, poate duce la ruinarea unor mari realizari (ganditi-va la imparatul Nero, cel care a incendiat Roma) asa ca atentie!