Viata ca un film

Aceasta cladire a gazduit ani la rand o sala de cinema, Cinema Victoria. In aceasta sala, contra unei sume de 3 lei, pe acele fotolii de lemn, printre straturi groase de coji de seminte, pe masura ce am crescut, am visat ca intr-o buna zi voi ajunge si eu la Roma (Vacanta la Roma), ca poate vreodata voi salva pe cineva ca in Cei sapte fantastici , ca voi avea niste aventuri ca in Maria Mirabela, sau ca in Vulcanul, ca voi salva planeta ca in Pasarea de foc spatiala sau Superman si ca voi calari ca Florin Piersic si John Wayne. Am ras cu pofta la aventurile celor din echipa Brigada Diverse sau ale lui Louis de Funes si Fernandel, am descifrat enigme in Sarada, am incercat sa par ca am mai mult de 14 ani pentru a putea viziona Splendoare in iarba,  mi-am promis ca nu ma voi avanta in ape adanci dupa ce am fost la filmul Tentacule, am descoperit Las Vegas-ul si Acapulco impreuna cu Elvis Presley si am sperat cu ardoare ca in ciuda costumului mic, poate se va vedea mai mult din Raquel Welch in Loana sau din Sophia Loren in Ciociara sau din Michelle Mercier in seria Angelica. Tot in aceasta sala am vazut cum sa iti intinzi mana, ca si cum ai fi amortit si trebuie sa te intinzi, si sa o prinzi pe insotitoarea ta pe dupa umeri, am inteles care ar fi momentul potrivit pentru un sarut auzind indemnuri de genul „Pup-o baaa!” si am mai inteles ca nemultumirea se exprima prin fluieraturi atunci cand banda sau sonorul o luau razna.

Apoi, dupa 1989, cladirea in fata careia ne imbulzeam frenetic sa prindem bilete la oricare dintre filme si pe coridorul careia alergam nebuneste sa ocupam locuri si pentru „ceilalti”, incet incet a devenit miraj, la fel ca si arta pe care a promovat-o atata timp. A fost bar cu terasa, a fost biblioteca judeteana (sectia adulti) si intre timp a devenit o ruina asteptand incapatanata sa nu mai fie insingurata.

Cu melancolie ma gandesc acum in timp ce scriu, ca in aceasta sala imi programam viitorul in timp ce imi asamblam prezentul pe un trecut deja construit, sadind seminte ale unor planuri de viitor care visam sa se indeplineasca. Poate ca tot aici, urmarind multe filme, si mai apoi citind cartile imprumutate de la biblioteca, am inteles ca nu trebuie sa pierd oportunitatile bune asteptandu-le pe acelea mai bune. Am inteles ca de la speranta evolueaza credinta. Si din credinta evolueaza convingerea. De aici, mai departe, evolueaza asteptarile care pot conduce la succes. Deci, atata timp cat avem speranta, putem avea succes.

Ce alte filme v-au facut sa vibrati in acei ani ai copilariei si adolescentei?

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.