Ce-are de-a face fotografia de azi cu imbratisarile?! Pai…cum sa va explic…luna…lumina ei…noaptea…Eu vad chestia asta ca pe o imbratisare oferita de luna, intregii lumi, tuturor. Dar nu asa, o simpla imbratisare. In opinia mea exista multe feluri de imbratisari.

Sunt acele imbratisari oferite acelora care sunt „imbratisatori” de felul lor. Acestea sunt, cred, cele mai putin speciale imbratisari.

Vin apoi, la rand, imbratisarile pe care le oferi, crezand ca asta trebuie sa faci, dar de fapt nu esti sigur de asta. De obicei cand te vezi cu cineva dupa mai mult timp se intampla. Sunt scurte, manierate si eu personal, tare mi-as dori sa vad privirea celeilalte persoane. Stanjenitor moment.

Dupa aceste imbratisari care ma fac sa ma gandesc mai degraba la maniere sau la stransul unei maini decat la nevoia de a fi aproape de cineva, vin ceea ce incep sa se incadreze in acele imbratisari. Ca acelea pe care le primeam de la parinti cand eram copii, sau poate ca acelea primite in adolescenta, la sfarsitul unei seri petrecute cine stie pe unde, sau ca acelea din fiecare dimineata cand toti din casa se indreapta catre treaba lui, sau ca acelea din fiecare seara cand ne strangem cu totii acasa si lista ar mai putea continua.

Imbratisand pe cineva, e ca o conectare emotionala la persoana imbratisata si toata dragostea, durerea sau fericirea e copiata pe un hard drive al emotiilor.

Oare in ce s-a transformat lumea de azi, cand e mai acceptabil sa oferi o partida de sex decat o partida de imbratisari?!