Uneori, ii permit spiritului meu sa o ia incotro vrea el. Am incredere in el si in ceea ce vrea, lasandu-l sa ma calauzeasca si oferindu-mi la schimb, placere. Mai ales, ca adesea, el ma calauzeste pe acel taram despre care, chiar si oamenii care nu stiu nimic despre el, stiu cate ceva. V-ati prins deja despre ce taram vorbesc? E vorba despre acel taram al civilizatiei antice care a dominat Mediterana. Vechea Elada. Apropiatii imi spun ca sunt „Greek person” iar replica este ca toti suntem, intr-o oarecare masura, „Greek persons”: cultura occidentala, democratia, filozofia, jocurile olimpice, legile, literatura, religia, arta isi au radacinile in Grecia. Trupul si sufletul devin prieteni, se amesteca precum apa fierbinte cu apa rece, sufletul capatand ceva din placerea trupeasca iar trupul, capatand ceva din placerea spirituala ce te incearca fiind in Grecia. Scaldandu-se in lumina Greciei, spiritul ti se transforma din acea forma bruta ce o avea la sosire, trecand ca printr-un proces de metamorfoza, intr-un poet ce compune rime din propria liniste, ca niste rugaciuni, nederanjand linistea din care au luat nastere. In aceasta liniste, „poetul” ingenuncheaza in fata altarului, savurand racoarea unei nopti de vara, aromele meditraneene ce te coplesesc, muzica locului si senzatia de a fi scufundat in acea atmosfera seculara. Ascultand rimele propriului spirit, (re)descopar ce am mai bun in mine si astfel inarmat, infrunt minciunile si rautatile ce vajaie necontenit in jurul nostru. Cuvintele sunt totul si nimic in incercarea mea de a descrie de ce ma consider Greek person. Si deodata, mi-am dat seama de un lucru: spiritul mi-a devenit „poet” inca de cand m-am indragostit, deci sunt Greek person fiindca sunt indragostit de atmosfera greceasca! In plus, cred ca Grecia este taramul celor mai frumoase nopti cu luna plina.