Cred ca nu gresesc atunci cand afirm ca fiecare dintre noi are un oras, un loc preferat, de unde odata veniti, ramanem cu amintirea unor clipe grozave petrecute acolo si unde visam ca ne vom intoarce candva. Un astfel de loc de suflet pentru noi este Istanbul, un fascinant oras ce imbina aspectul unui modern oras vestic cu cel al unui traditional oras estic, un amestec fermecator de diferite civilizatii, culturi, stiluri, culori, arome si sunete. Aici, diferite imperii au „murit”, din cenusa lor nascandu-se altele.

Beat fiind de vremurile vechi ce salasluiesc in Istanbul, inchid ochii si ascult Istanbulul. Printre ritmurile traditionale ce razbat de pe te miri unde, impletite cu ritmul trepidant al circulatiei, se aud chemarile muezinilor catre credinciosi pentru a inalta rugaciunile rituale ce stau la baza credintei musulmane, indemnurile vanzatorilor stradali de a profita de asa zisele reduceri de preturi la marfa ce incearca sa o vanda, clinchetul linguritelor in sticla paharelelor in care se serveste ceaiul, sunetul ce razbate din interiorul localurilor unde mancarea se pregateste la vedere, sunetul clopoteilor de la gheretele unde tineri pusi pe sotii vand inghetata, invitatille comerciantilor de a intra la ei in magazine pentru a cumpara ceva acoperite periodic de zgomotul tramvaielor ce strabat Istanbulul. Strigatul pescarusilor te aduce in stare de transa in timp ce vapoarele, feriboturile, barcile, salupele si toate felurile de ambarcatiuni se saluta voioase, pentru a -si face loc unora altora pe Bosfor.

Inchid ochii si simt savoarea Istanbulului. Aroma unei paini proaspat coapte intr-una din brutariile ce nu contenesc in a produce minunatii aromate. Simitii (covrigi) inmuiati in sirop si acoperiti de o crusta de susan, Balik ekmek (un fel de sandvis cu peste), Kebap-ul in toate variantele lui ce nu-ti dau pace si te ispitesc sa le cazi prada, midiile pe care vanzatorii ambulanti le pregatesc direct in strada si ti le servesc cu un pic de orez condimentat si cu un strop de zeama de lamaie, Kumpir – un cartof copt umplut cu felurite chestii si acoperit cu topping-uri care mai de care mai diverse, Borek – cel care sta la originea Burek-ului de la noi, Cataif, Rahat, Castane coapte, traditionalele Baclavale, orez cu lapte, nelipsitul ceai (de mere mai ales), cafeaua turceasca, sucurile naturale proaspete ce iti fac cu ochiul si care te salveaza de caldurile ce te cuprind incercand sa faci slalom printre toate ispitele gastronomice pe care le gasesti chiar in strada. Parfumul dulce aromat al fumului de la narghilele te insoteste pretutindeni, cedand intr-un final si acestora, chiar nefumator fiind. Ma trezesc brusc din aceasta orgie a savorilor, ajungand in piata de peste, de unde mirosul specific ma insoteste inca multe minute dupa ce am parasit locul si plec in cautarea parfumurilor orientale pe care le gasesti in magazinele de specialitate.

Inchid ochii si vad culorile Istanbulului. Aici iti regasesti sau dimpotriva, iti pierzi simtul culorii, admirand exoticele covoare persane, mult doritele esarfe multicolore ce asteapta sa se cuibareasca la gatul doamnelor de peste tot din lume, traditionalele lampi turcesti din mozaic ce imprastie lumina in milioane de raze colorate, muntii de condimente si de rahat turcesc ce te indeamna sa iti doresti sa te scufunzi in acea mare de culori si arome fara numar, vitrinele magazinelor de aur ce te fac sa te intrebi daca nu cumva chiar Midas (regele blestemat ca tot ce atingea sa se transforme in aur) tocmai a trecut pe acolo, mormanele imense de castroane si alte forme modelate din ceramica si colorata chiar si in culori la care nici macar nu te gandeai ca ar putea exista, podoabele expuse ostentativ nu numai in cascade de culori dar si in cantitati impresionante, culorile strazii, ale caselor si ale cladirilor, milioanele de lalele (primavara) evoca pentru fiecare o varietate imensa de puternice trairi si sentimente.

Inchid ochii si vad spectacolul strazii din Istanbul. Hoinarind pe strazile Istanbulului te intalnesti, practic, cu un capitol semnificativ al istoriei. Grecia antica, Roma antica, imperiul Bizantin, Republica Genoveza, Imperiul Otoman, toate sunt reprezentate arhitectural prin entitati uimitoare atat la suprafata dar si dedesubtul Istanbulului. Antica sau contemporana, cu influente sau originala, grandioasa sau nu, arhitectura orasului este splendida. Astfel, o serie de site-uri UNESCO pastreaza aroma mileniilor trecute pentru generatiile ce urmeaza: Palatul Topkapi, Turnul Galatasaray, Hagia Sofia, mai intai biserica apoi moschee si apoi muzeu, cu ale sale fresce mozaicate, Moscheea Albastra ce poarta numele dupa culoarea in care sunt pictate placutele de faianta ce tapeteaza interiorul, Hipodromul, Gara Sirkeci, Palatul Subteran, Marele Bazar Acoperit, Palatul Dolmabahce, Turnul Fecioarei, Podurile peste Bosfor si o lista impresionanta de alte cladiri si muzee. Ramasitele istoriei vechi de 8500 de ani se impletesc cu viata cotidiana, influentand-o sub toate aspectele ei, astfel incat lumea incearca sa potriveasca masinile pe stradute ce nu au fost construite in acest scop. Un alt rezultat direct al acestei influente este si convietuirea cu pisicile, Profetul Mahomed fiind la randu-i un iubitor al pisicilor. Acestora le-a fost dedicat recent un film documentar ce a fost premiat pe la diverse festivaluri iar unei pisici (Tombili pe numele sau), chiar i-a fost dedicat un monument de bronz.

Inchid ochii si „traiesc” Istanbulul cu toate simturile, pentru ca Istanbulul este un oras al simturilor, un caleidoscop al epocilor trecute dar neuitate, este (un) bazar si bizar in acelasi timp, este atemporal dar contemporan, te indeamna la introspectie dar si la exprimarea propriilor trairi.