Uneori, cred ca ne plictisim de noi insine si de rutina noastra, oricat ar fi ea de fabuloasa. Am citit pe undeva ca plictiseala se vindeca daca ne imaginam ca o sa murim in curand, ca ne mai ramane putin de trait. Si apoi sa ne gandim ca in aceasta perioada trebuie sa facem niste lucruri, sa zicem 10, la care nu vrem sa renuntam. Aveti deja in minte cateva lucruri din aceasta lista? Greu, nu-i asa? Cum sa reusim sa indesam intr-un timp scurt, realizarea a 10 lucruri la care nu vrem sa renuntam? Cum sa reusim se punem in ordine toate aceste lucruri, asfel incat sa ne oprim doar la 10? Oare cum?

Si-mi vine in minte haiku. Arta haiku-ului, care e si o arta a vietii, consta in a spune mult in foarte putine cuvinte, este o stare de tacere plina de intelesuri, subtilitate si adevar, banalitate si rafinament. Se poate spune ca haiku exprima sentimentele poetice ale scriitorului intr-o forma concisa care stimuleaza imaginatia cititorului fiind un instantaneu al realitatii, inrudit cu fotografia. De fapt, haiku-ul cred ca inseamna chiar sarutul dat vietii, frumusetea de a trai. Putem trai inconjurati de frumusete, dar daca nu stim sa interactionam cu ea, relatia va fi de slaba intensitate. Asa cum un cuplu de indragostiti stie sa-si sporeasca dorinta, si frumusetea cere sa fie recunoscuta pentru a-si putea etala toate darurile. In aceasta lume in care anotimpurile nu-si mai respecta definitiile, cu emotii si senzatii ce difera foarte mult, noi devenim un caleidoscop de imagini reale, palpabile dar totusi, atat de inefabile.

Pare o iubire. (Adrian PAUNESCU)

Daca viata este un haiku, atunci moartea ar fi un sonet. Lirismul sonetului descrie frumusetea, magia ultimei respiratii, dragostea, cuvintele care se estompeaza si plutesc in abisul spatiului, in timp ce rafinamentul haiku-ului descrie modul in care vietile devin o soapta in doar cateva silabe prin care transmitem cu inimile noastre, adevarul universului contopit in fragilitatea unui singur moment.

Daca va place haiku, las aici un link catre o antologie de haiku romanesc, Surasul crizantemei, de Ioan GABUDEAN.