In aceasta perioada, a avea carti pe un raft intr-o camera este ca si cum ai avea lumi complet diferite ce asteapta sa fie explorate. Fotografiile, mai noi sau mai vechi, pe hartie sau inca in telefoane, reprezinta povesti care atesta topirea neobosita a timpului. In aceste zile, a visa cred ca reprezinta sportul pe care toata lumea il practica, visand, timpul nemaiavand măsură, iar spatiul, distanta.

Pe cand eram adolescent (inainte de `90) credeam despre calatorii ca ele nu exista decat in imaginatie, in vise glorioase si in minciunile atente ale fotografiilor. Ulterior, calatorind, visele glorioase despre marile orase au inceput sa devina realitate, descoperind noi si noi locuri, dorinta de a calatori mai mult crescand pe masura ce fiecare vacanta se finaliza. Astfel, toata povestea asta cu pandemia ne-a surprins pregatindu-ne vacanta de vara, de Paste si altele. O perioada am ramas asa… ca intr-o stare de latenta, asteptand sa vedem directia pe care o ia, apoi ne-a fost clar ca nu are sens sa continuam cu planificarea calatoriilor in acest context, astfel incat pe langa carti, fotografiile din calatoriile trecute ne ajuta sa evadam din carantina.

Ce reprezinta calatoriile pentru noi? O cale de a defini lumea in continua schimbare in care traim, ceea ce conduce mai departe la decoperirea propriului „eu”, in final reprezentand un proces complex de creare a unei personalitati complete. Calatoriile dau spatiu gandirii si amintirilor, permitandu-le acestora sa se amestece pentru a da aroma experientelor viitoare. Mirosuri, privelisti, sunetul unui claxon la o intersectie, gusturi, culori, muzee si monumente etc – la un moment dat in viata, cand poate nici nu te astepti, pot actiona ca un punct de referinta pentru cine stie ce.

Cand calatorim, suntem ceea ce suntem, acolo si atunci. Ceilalti nu siu cine esti, ce trecut ai sau ce planuri de viitor ai. Ascultand o limba pe care nu o intelegi sau o intelegi putin, folosind o moneda a carei valoare uneori nu o percepi, mergand pe strazi pe care nu ai mai umblat niciodata si stii ca nu vei mai umbla vreodata, descoperi ca vechiul tau „eu” devine stingher in fata acelor noi provocari si realizezi ca, ingropat adanc in subconstient, exista un alt „eu” mult mai interesant si mai aventuros si mai deschis catre lume si noi experiente. In timp, am invatat ca ne raportam la trei feluri de calatorii: o calatorie pe care o planifici, pe care te astepti sa o ai; o calatorie pe care o traiesti de fapt; si o calatorie pe care o vei trai la intoarcerea acasa, atunci cand experientele traite incep sa se „aseze” si sa iti contureze imaginea finala. Multi cauta experienta unei calatorii perfecte. Eu cred ca o calatorie perfecta nu se termina niciodata, obiectivul fiind intotdeauna dincolo de un pod, dupa muntele ce il vezi in departare, dupa coltul acelui castel. Intotdeauna exista inca o cale de urmat, un miraj de explorat, o experienta de trait, toate imbinandu-se intr-o calatorie perfecta ce incepe la nastere si continua toata viata. Fiecare loc in care ai calatorit sau urmeaza sa calatoresti, reprezinta o mina de aur. Nu trebuie decat sa-ti oferi putin timp sa stai la o terasa intr-un colt al unei piete si sa urmaresti trecatorii. In curand, cel mai neinsemnat loc devine o oglinda a lumii, o fereastra asupra vietii, un teatru al umanitatii. In calatoriile noastre, folosim adeseori trenul pentru a ne deplasa dintr-un loc in altul. Trenul reprezinta, pentru mine, eterna metafora a vietii unui calator si consider ca este valabil si astazi acest lucru. Nu cred ca exista o alta calatorie ca aceea cu trenul. Pe cand autobuzele sau autoturismele te lipesc de autostrazi, sinele trenului iti arata mai toate fatetele unei natiuni, ale unei tari, facand slalom printre domeniile celor bogati sau saraci, printre zonele urbane si rurale, printre zone izolate si aglomerate. Prin ferestrele trenurilor vezi realitati rareori vizibile in zonele turistice amenajate. Aceste „cadre” dețin adevarul (uneori nedorit) al unei natiuni.

Fiecare calatorie este ceva personal. Fiecare calator cauta altceva: plaja, aventura, gastronomie, shoppping, lucruri interzise in alte tari, dar legale in altele si sirul poate continua cu ce vreti voi. Fiecare calatorie este ceva spiritual. Calatoriile nu pot fi comparate, inlocuite sau repetate. Cel mult, putem readuce la viata amintirile din calatorii, cu ajutorul fotografiilor, al notitelor luate in timpul acestor calatorii sau, de ce nu, cu ajutorul unor suveniruri din aceste calatorii. Viata in sine este o calatorie care trebuie facuta pe jos, adevarata casa a unui om fiind drumul pe care il parcurge in viata. Lumea intreaga ne asteapta: sa ne plimbam pe strazile plouate ale Londrei, sa bem un ceai de menta in insorita Casablanca, sa ramanem uimiti in fata magicelor lumini boreale, sa admiram maretia balenelor in Norvegia, sa lenevim pe o insula in marile calde, intr-un cuvant sa facem lucruri care inseamna ceva pentru spiritul nostru. Ar fi pacat ca in urma calatoriilor sa nu extragem acel valoros sens esential al unui peisaj sau al unui loc. Nu este nevoie de un al saselea simt pentru asta. Daca inchizi ochii si respiri usor vei auzi mesajul soptit al peisajelor: ”Te urmaresc! Te-ai descoperit in mine?” Cei mai multi calatori se grabesc prea tare…mare lucru ar fi sa incerce sa calatoreasca avand ochii spiritului larg deschisi si nu cu informatii factuale. Spiritul care anima aceste locuri, ma anima si pe mine. Daca acest spirit este Dumnezeu, atunci l-am gasit pe Dumnezeu. Daca acest spirit este Viata, atunci am gasit Viata. Daca acest spirit este Respectul, atunci am gasit Respectul. O parte din mine suspecteaza ca este vorba de toate cele trei, pentru ca tot ce a trebuit sa fac, a fost sa-mi reamintesc, pentru ca ceea ce am cautat stiam cumva ca exista inlauntrul meu.

Pentru noi, calatoriile inseamna multe lucruri, dar in primul rand, evadare din matrice. Calatorind, am invatat ca firescul frumosului unui om isi are radacina in zambetul pe care il purtam in inima.

Ma intreb ce ii motiveaza pe altii sa calatoreasca. Pe voi ce va motiveaza?

In fotografia de azi este vitrina unui magazin Leica din Roma.