In oglinda

Avem in interiorul nostru un univers care imita Universul de afara. Toti avem aceste forte in noi, care lucreaza cu noi si impotriva noastra, in acelasi timp: om-animal, barbat-femeie, lumina-intuneric, soare-luna, putere-slabiciune, frumos-urat, Yin si Yang. Cred ca adevaratele forte pozitive, adevarata bunatate umana, in toata puritatea si libertatea sa, nu poate veni in prim plan decat atunci cand destinatarul sau nu are putere. Adevaratul test moral al omenirii consta in atitudinea ei fata de cei care se afla la mila ei: cei in nevoie, animalele si or mai fi si alte categorii la care nu ma gandesc acum. Modul in care te exprimi, modul in care reactionezi la nevoile celor de langa tine, celor care au nevoie de un sprijin, modul in care iubesti sau nu, animalele, reprezinta o fotografie, o oglinda a sufletului.

Cineva ma magulea, spunandu-mi ca aici, pe blogul meu, gaseste uneori speranta ca nu toti oamenii sunt urati la suflet. M-am uitat in jurul meu, m-am uitat in interiorul meu, m-am uitat in oglinda si m-am intrebat cat de „urata” o persoana poate deveni si cred ca fac asta ca sa imi tratez „uratenia interioara”, fiind singurul lucru pe care il pot face in acest sens. Oamenii in jurul meu, folosesc chimicale, operatii, vopseluri si alte trucuri pentru a-si face trupurile mai atragatoare, crezand ca astfel isi imbunatatesc calitatea vietii in detrimentul frumusetii interioare. In ceea ce priveste „uratenia exterioara”, va invit pe toti sa va uitati mai cu atentie. Ceea ce considerati a fi uratenie, nu este altceva decat o incapacitate, un esec al privirii voastre.

Da, ego-ul uman este cea mai urata parte a oamenilor. Preferam sa ii inaltam pe acei oameni care ne arata intunericul si sa ii doboram pe aceia care sunt destul de curajosi care sa ne arate lumina. Ii abandonam cu usurinta pe aceia care au luptat pentru noi, alaturi de noi, pentru a ne inveseli alaturi de cei care lupta impotriva noastra. Ne reamintim de acei oameni buni doar cand ne convine si uitam de ei doar pentru simplul fapt ca usa lor e mereu deschisa, alergand dupa usi inchise si personalitati lipsite de substanta, adevar si frumusete.

Am gasit comori in locuri unde nu am vrut initial sa caut. Am auzit lucruri intelepte din limbi pe care initial nu am vrut sa le ascult. Am gasit frumusete unde initial nu am vrut sa ma uit. Am invatat atat de multe lucruri din calatorii pe care uneori nu am vrut sa le fac. Am invatat ca miracolele se mai numesc asa pentru ca la ele, adesea, sunt martori doar aceia care pot vedea printre iluziile vietii.

In imaginea de azi este Francisc, unul dintre motanii despre care am mai vorbit aici.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.