Dacă ar fi fost un an normal, acum eram în vacanță. La fel ca în tablourile lui Salvador Dali cu ceasuri topindu-se în nisip, timpul ar fi rătăcit în ritmul său în timp ce gândurile stresante ne-ar fi fost și ele în vacanță. Am fi hălăduit pe străduțele pietruite din cine știe ce orășel din vecinătatea imediată a unei mări de pe undeva, fiindcă, nu-i așa, este mai ușor să nu faci nimic la mare decât oriunde altundeva. Am fi trăit acea bucurie imensă a sfârșitului zilei de lucru de dinaintea intrării în concediu, aruncându-mi în bagaje doar șorturi de baie, sandalele și câteva tricouri și cu gândul că tot ceea ce va conta în următoarele zile va fi să ”vânăm” razele soarelui, plajele cu ape turcoaz, apusurile de soare și felurite feluri de mâncare specifice locurilor pe unde am fi fost. La finele unei zile să fi avut acea senzație plăcută de oboseală, fericiți fiind că ceea ce ne-a obosit a meritat acea părticică din viața noastră. Relaxarea specifică vacanțelor ne-ar fi adus acea putere, acea forță care ne împinge încă un an prin problemele vieții cotidiene. Nu știu voi cum preferați, însă noi, de obicei, ne planificăm vacanțele din prima zi până în ultimul ceas, de multe ori revenind acasă cu doar câteva ore înainte de ora la care trebuie să ne trezim ca să mergem la servicii.

Dar, așa cum ne-a învățat anul 2020, în acest an este cea mai nasoală vară, nu în sensul că vom rămâne acasă, ci ca nu vom merge pe undeva în vacanță. Ne vom bucura de muzică și de artă, acasă, ele ducându-ne în locurile la care visam si vom încerca să ne ”vindecăm” corpul și mintea cu mijloacele ce ne-au rămas disponibile în condițiile date de pandemie, locuința rămânând destinația de vacanță din acest an. Ceea ce simți despre casa ta după o vacanță, spune totul despre ea (casă) și cum de fiecare dată ne întorceam acasă plini de bucurie și de planuri noi, sigur casa noastră ne va oferi momente de neuitat. Câte o mică parte de prin locurile pe unde am fost, le-am adus acasă și au devenit pe rând, părți ale ființelor noastre, contopindu-se într-o mare parte din ceea ce facem și ceea ce suntem. Spunând asta, mă gândesc că de fapt, nu visăm la vacanță ca fiind o pauză de la viața noastră zilnică, o evadare pentru câteva zile măcar din ceea ce înseamnă viața noastră, că dacă ar fi așa, am fi de fapt într-o închisoare din care nu prea există scăpare. Visăm la vacanță ca la un proces de regenerare, un proces de a ne măsura viața, prin reflexia asupra noastră a ceea ce facem noi cu timpul nostru liber.

Anul acesta vom călători numai în spațiul incredibil al bucuriei eterne de a fi împreună oriunde și oricând.

O să închei cu câteva întrebări care mă bântuie pe această temă:

Dacă am locui pe tărâmurile unde dorim să mergem în vacanță, s-ar numi că am fi tot timpul în vacanță?

Și voi simțiți nevoia unei așa zise vacanțe de după vacanță?  

Și voi conisderați cărțile a fi un fel de minivacanțe?

În imaginea de azi este o pasarelă de pe plaja din Balchik.