Inca nu s-au stins ecourile iscate de trupa de teatru TREPTE condusa de dl Stefan NITU care a incantat mediul artistic (si nu numai) din Calarasi, acum o saptamana. A avut loc premiera piesei ActorESTI. De fapt a fost o dubla premiera, tinerii membri ai trupei fiind prima data sub luminile rampei. O noua generatie de actori, o noua premiera! In oricare parte a salii ai fi fost, energia eliberata de acesti copii te cuprindea si te purta departe, inauntrul tau. Felul in care dl Nitu i-a contopit pe toti tinerii actori, a creat un personaj maret, un  personaj clasic dar intotdeauna atat de contemporan si atat de puternic. O forta, de fapt. A reusit sa creeze personajul Adolescența. Cu toata frumusetea ei,  cu forta ei de a schimba lumea, cu toata disperarea ei de a fi luata in seama de catre personajul negativ al acestei demonstratii de forte (personaj care nu a fost in scena, doar s-a simtit ca adresant al replicilor): Lumea oamenilor mari.  A fost ca un strigat al lor, al adolescentilor, catre noi, cei mari, de a nu le strica lumea, visele, nazuintele, sentimentele. Ca un manifest al adolescenței fata de greutatile vietii ce vor sa vina: Noi vrem sa pastram prospetimea primei iubiri, a primului sarut! Vrem sa ne pastram gandurile luminoase, sa construim o lume asa cum toti ar fi trebuit sa o construiti deja, Oamenilor mari!

Mai ales, ca intrebarea Cine suntem? s-a repetat obsedant, as zice ca a fost o invitatie adresata tuturor celor prezenti, sa ne redescoperim sinele, sa redescoperim adolescentii din noi, sa redescoperim ca totusi  am ramas oameni si ca inca avem vise frumoase.

Fiecare dintre noi, cei prezenti in sala, a inteles ceea ce inima i-a dictat. Pe mine inima m-a condus inapoi spre adolescență si spre tot ce visam atunci. Am coborat treptele spre adancuri  unde am gasit comori stralucitoare, o bogatie uitata si in acelasi timp dorita: sentimente si vise de adolescent. Am urcat inapoi aceleasi trepte, tragand dupa mine cufere mari de vise de adolescent. Le-am deschis pe rand si le-am ordonat: vise realizate si vise nerealizate. Pe cele realizate le-am apreciat si le-am pus la loc de cinste in inima. Pe cele nerealizate, le-am sters de praf, le-am dat stralucirea de altadata si le-am pus pe lista de ”to do”.  Mi-a ramas unul singur pe care nu am stiut unde sa il pun: acela de a cladi o lume mai buna. Am fost tentat sa-l pun la vise realizate, fiindca (sper ca asa e) le-am oferit copiiilor mei o lume mai buna decat a altora. In acelasi timp, am fost tentat sa sa il pun la vise nerealizate fiindca o lume mai buna pentru copiii mei nu inseamna o lume mai buna pentru toti. Si stiti cu totii ca exista interferente mari intre toate aceste lumi mai bune si mai putin bune ale copiiilor si oamenilor, deopotriva.

Vorbeam mai devreme de o dubla premiera. Pentru mine a fost o tripla premiera!! Una dintre tinerele actrite de pe scena a fost fiica mea, Ruxa. Am trait premiera de a sta in sala si m-am uitat la ea intr-un mod special, greu de definit in cuvinte. Nu era emotia aceea de a privi la copilul tau la o serbare, unde esti atent sa nu incurce versurile sau sa incurce pasii la un dans. Era vorba de o emotie in premiera. I-as zice emotia de a constientiza (intr-un mod artistic) ca el, copilul tau, e adolescent si ca aripile adolescentei deja au purtat-o in alte sfere ale vietii. Ca timpul nu iarta pe nimeni si ca oricat de mult ne-am dori sa ne purtam copiii in brate mai mult timp, vine o vreme cand incepem sa ii purtam numai in inima.

Tinerii actori care au dat glas ADOLESCENTEI, sub bagheta domnului Stefan NITU, sunt: Andreea Alexandru, Mihaela Andonii, Diana Barbu, Dragos Chivulescu, Ina Cimpulungeanu, Ionut Cretu, Raluca Cretu, Monica Dumbrava, Luminita Ene, Ioana Gradea, Catalin Ichim, Ioana Mavru, Daniel Munteanu, Ruxandra Musat, Ilinca Neacsu, Diana Nitu, Ioana Nitulescu, Lucian Paun, Maria Radu, Adrian Stoica, Minodora Zangurescu si invitatii lor, Cosette, Adina Costache si Clement Odae.

Aplauze!