De obicei, se observa faptul ca unei persoane ii pasa de tine. In mod pozitiv sau negativ, ambele variante sunt aplicabile. Multi te intreaba ce faci, dar adevarul este ca nici macar nu ii intereseaza. Lasa acea impresie ca le pasa de tot, dar de fapt nu ii intereseaza nimic. Iar cei care se prefac ca fac un bine cuiva, de fapt o fac pentru ei insisi. Hai sa fim realisti, in afara de cei dragi, familie si un numar de prieteni plus cei care poarta un interes ascuns fata de tine, nimanui nu ii pasa de tine. Si ce daca?! Acest fapt nu conduce la o scadere a valorii tale. Ideea e ca oricum nu poti multumi pe toata lumea, mai ales ca multi nu isi exprima pretentiile de la inceput intr-un mod explicit. Numai dupa ce finalizezi cate ceva, auzi cum ti se spune: Ai fi putut sa faci mai bine/ mai repede/ altfel! Eu as fi facut asa si nu cum ai facut tu! Cum ti-a venit ideea asta nefasta?. E mult mai comod sa comentezi la final. Si de aceea am renuntat sa gasesc caile spre multumirea tuturor. Da, recunosc, am fost unul dintre fraierii care a crezut in asta, ca toata lumea ar putea fi multumita la un moment dat, macar de efortul si sarguinta aratata. Nup. Nu exista asa ceva! M-am impacat deja cu acest gand si imi este mai bine asa. Bineinteles, acest lucru functioneaza doar atata timp cat nu faci ceva imoral, neetic, ilegal etc si care nu aduce atingere celor din jur. Asta duce intr-un fel la o stare de singuratate, stare care figureaza printre cele mai putin dorite pe lumea asta. In acelasi timp, am constatat ca aceasta stare m-a facut mai puternic, m-a facut sa imi devin cel mai bun prieten si mi-a facut ca sentimentele sa imi fie prea puternice pentru a fi exprimate in cuvinte si in acelasi timp, prea timide pentru a fi „scoase” in lume.