Suntem la finalul unui an scolar. Firesc, gandurile ni se indreapta catre eforturile depuse de copii si ne bucura auzirea numelui lor la inmanarea premiilor si, cred eu, doar o mica parte din noi isi indreapta gandurile si catre invatatorii acestor copii, caci ei au deschis usile universului cunoasterii. Dar, ca o lege implacabila a naturii, Universul nu se descopera celor needucati, celor prosti, celor care nu sunt dispusi sa il decopere, el se pastreaza pentru a se descoperi in exclusivitate si direct proportional celor cu educatie din ce in ce mai inalta. Cand vorbesc de educatie aici, nu ma refer doar la educatia primita printr-o forma de invatamant ci includ si educatia primita acasa.

Educatia si cultura dobandite reprezinta radacina a ceea ce iti doresti sa devii. Imagineaza-ti un pom focusat doar pe roadele sale, ignorand radacina. Pomul acela nu este viabil, el sigur va pieri curand. Dar daca va fi concentrat pe radacina si pe modul cum isi hraneste radacina, acel pom va rodi mai mult si se va dezvolta mai frumos.

In drumul parcurs pana acum am invatat ca trebuie sa ii asculti doar pe cei care sunt dispusi sa te invete si la randul tau, sa ii inveti numai pe cei dispusi sa asculte, pentru ca roadele de care vorbeam sa fie dulci si stralucitoare. Vorbind de stralucire, le doresc copiilor mei sa fie atat de luminati incat nimeni sa nu poata ascunde niciodata, niciunde, nicicum, maretia stralucirii lor si sa nu le fie teama de esecuri. Ele sunt cele care iti dau curajul sa incerci lucruri noi si doar cei care incearca lucruri noi contribuie la scrierea istoriei.

Imaginea de azi este mesajul doamnei invatatoare Zizi CRISTEA, nu doar pentru copiii din clasa lui Bodo, dar mai ales este un indemn pentru parinti de a sadi in copii, dragostea pentru cultura si educatie. Aceste notiuni desavarsesc dezvoltarea oricarui copil, stand la baza viitorilor oameni pe care, cel putin o parte din societate, ii asteapta pentru a salva ceea ce mai este de salvat. Marturisesc ca la vederea acestui mesaj ce ii astepta pe tabla din clasa, pe copii in prima zi de scoala, am fost emotionat. Niciunde nu am mai vazut un asa indemn simplu, clar catre o viata normala, care la randul ei va genera normalitate in juru-i. In acelasi timp ma intreb, oare cati parinti au citit mesajul de pe tabla? Cati l-au inteles?

O prietena spunea mai deunazi: Cred ca trebuie sa privim cu intelepciune tot ceea ce se intampla, iar cei tineri sa-i indrume pe copiii lor, sa fie pregatiti pentru orice va fi in viitor!!! Dar pe noi, cine sa ne mai indrume?