“When Death tells a story, you really have to listen it!” ― Markus Zusak, Hotul de carti

Viata poate fi naspa, dar moartea este si mai naspa! Insa atunci cand privesti moartea la Sapanta, unora li se poate parea amuzanta, ca un salon in care „asculti” si privesti povestile tuturor locatarilor acelui loc.

Preumblandu-ma printre crucile vibrant colorate, citind mesajele de dincolo de moarte inscrise pe cruci, mi-am dat seama ca in mod sigur nu am primit darul vietii doar pentru a intampina moartea intr-o buna zi, ci pentru a trai bucuria de a exista, de a iubi, de a fi fericit, de a descoperi, de a explora… de a fi parte a acestei lumi. Ce este viata? Un fulger arzator in noapte, o suflare fierbinte a unei caprioare in iarna, o mica umbra ce trece pe deasupra florilor si se pierde la ora cand soarele apune, o scurta oprire in drumul spre eternitate. Viata incepe prin nastere si se termina la fel pentru toti, prin moarte. Parcursul dintre cele doua puncte fixe depinde numai de noi. Cand in sfarsit ne dam seama cum ar trebui sa traim, fix atunci ne dam seama si constientizam unica destinatie catre care ne indreptam cu totii, sperand in secret ca poate vom gasi o cale ocolitoare. Oricum, privind in jur, constatam ca suntem inconjurati de diverse forme ale mortii: visuri omorate, ganduri reprimate, relatii terminate, opere distruse, trairi uitate, vieti complicate, dezamagiri, tristeti, minciuni etc.

Nu exista nimic pe lumea asta ca iubirea sau moartea care sa te faca sa realizezi cat de multe lucruri vrei sa faci in continuare, sa te ambitioneze intr-atat de tare incat sa iti spui: Eu sunt nemuritor!

In ciuda a toate, exista o vorba: Viata merge inainte! Oare e corecta?! Nu cumva este un nonsens? Nu cumva corect ar fi: Moartea merge inainte?!

Woody Allen spunea ca nu ii e teama de moarte doar ca nu ar vrea sa fie acolo cand va sa fie. 🙂