Nu stiu voi cum sunteti, dar mie nu imi place sa vorbesc prea mult. Poate ca e o caracteristica a zodiei in care am fost nascut (Pesti), ma gandesc, dar am exemple in jurul meu care contrazic cu tarie acest lucru. Oricum ar fi, ideea e ca in schimbul acestui fapt, „vorbesc” mai usor in gand, tacand. Complicat, huh?! Pentru cei care nu vorbesc prea mult sunt sigur ca nu e complicat. Cum la fel de necomplicata este ideea ca astfel, sufletul se coloreaza in culoarea gandurilor ce ne invaluie, creindu-se o sinergie intre ganduri si sentimente, sustinand faptul ca nu ar trebui sa vorbim fara motiv. Mai simplu spus, cred ca e mai intelept sa gandim mai mult decat sa vorbim prea mult. Sau sa vorbim dupa ce gandim mai mult. Astfel, gandurile ar ramane ca niste comori ale noastre pe care sa le impartasim doar cu aceia care cu adevarat merita si pot fi si receptori ai acestor ganduri. Gandurile sunt ca niste creaturi fantastice: ele ne conduc de la un lucru la altul si nici nu iti dai seama cum ai ajuns la un anumit lucru.

Uneori, simt ca gandurile mele sunt prea zgomotoase pentru a putea fi spuse in cuvinte si, in acelasi timp, sunt prea timide pentru a le putea elibera in lume. Imi incep zilele cu un gand pozitiv, indiferent de ceea ce stiu ca ma asteapta in acea zi si cu o inima plina de recunostinta. Sper sa gasesc in fiece zi, liniste in adierea vantului, speranta in zambetul soarelui de dincolo de nori, putere in fiecare pas facut.

Gandurile … Suntem dependenți de gandurile noastre, devenim una` cu ele si nu putem schimba nimic daca nu ne putem schimba modul in care gandim. Fiti constienti de ceea ce ganditi. Asigurati-va ca nu permiteti mintii voastre sa fie preocupata de o persoana sau de o problema intr-atat incat sa reprezinte tot ce ganditi, vorbiti, visati, simtiti. Daca va conectati problemele la tot ceea ce spun si fac alte persoane, va deconectati de la Dumnezeu. Sa ramanem focusati pe gandurile pozitive si optimiste.