Fara obstacole, viata ar curge mult prea lin, ca un rau fara pietre si fara serpuiri. Fara obstacole, nu exista dezvoltare personala, realizari de grup, progrese ale omenirii. Ce conteaza este ceea ce facem cu aceste obstacole, cum le depasim, cum le ocolim sau cum trecem peste neputinta de a nu le depasi. Caci viata nu este despre a astepta sfarsituri fericite, ci despre a pretui momentele de bucurie, sarbatorind si celebrand micile victorii ale depasirii propriilor limite, despre provocarea transformarilor limitelor in oportunitati si in aventuri, acelea de a transforma visurile in aventuri.

Stim ca nu suntem capabili sa traversam un rau, mergand pur si simplu pe apa precum iluzionistul Dynamo, dar daca dorinta de a traversa raul este suficient de mare, putem invata sa inotam. De cele mai multe ori, noi suntem proprii nostri cei mai de temut inamici. Trebuie sa invatam sa ne „cucerim”, pentru a putea sa depasim cu mai mare usurinta, obstacolele ce ne ies in cale. Fugind din calea slabiciunilor noastre, nu facem decat sa le intarim si sa ne facem mai neputinciosi in fata piedicilor ce ne ies in cale si stim prea bine ca nu prea avem sansa sa beneficiem de cuvintele „data viitoare”. Sa treci peste un obstacol nu este usor. Incercand sa il depasesti, te alegi cu rani care mai de care mai diverse, astfel ca noi, la un moment dat in viata, suntem mai mult decat ranile care se vad. Prin aceste rani nu ni se dezvaluie cusururile, dar cu siguranta ne ajuta sa ne dezvaluim virtutile; ganditi-va la o pasare care se teme ca ar cadea odata cu ramura rupta a unui copac. Ar insemna ca nu isi constientizeaza darul ce il are: aripile.

Demult, credeam ca ceea ce este frumos, cald, moale, delicat nu ar putea niciodata sa reprezinte obstacole, pericole in acest mediu dominat de betoane si caramizi reci si intunecate. Viata mi-a dovedit ca ma insel si ca provocarile sunt parte din viata noastra si ca avem nevoie de „har” pentru a le indura si a trece mai departe. Daca nu ar exista bariere ca sa le depasim sau demoni ca sa ii distrugem, in drumul nostru catre destinatia dorita, cum am mai putea numi un succes? Fiecare obstacol ne impinge catre o putere mai mare decat noi insine. Cu cat e mai mare obstacolul, cu atat mai mare ar fi puterea. Cu cat mai mare ar fi presiunea generata de un obstacol, cu atat mai stralucitor va fi diamantul ce va rezulta in urma depasirii obstacolului respectiv. Oricum, chiar si cea mai mica steluta poate aduce o raza de lumina pe cerul intunecat. Nu-i asa?!

Obstacolul de azi este un trunchi de copac dintr-o galerie din celebrul Parc Guell din Barcelona.