Fotografia de azi nu mai are nevoie de nicio explicație, cred. E vorba de Turnul din Pisa, o minunăție arhitecturală și inginerească ce datează din secolul XII. Dar nu despre asta voiam să vorbim astăzi, ci despre stabilitate, căci sunt convins că acest aspect este primul care ne vine în minte atunci când vorbim despre Turnul din Pisa, nu?!
Trăim niște vremuri ciudate. În ciuda înclinării care ni se impune pe zi ce trece drept o condiție de a trăi, toată lumea caută stabilitate sub toate aspectele ei: a sănătății, emoțională, financiară, politică etc., asta însemnând ordine, uniformitate, control. Cu toate astea, am impresia că omul civilizat, totuși, confundă stabilitatea cu rigiditatea, respingând cu tărie tulburările ce pot apărea și omițând principiul fizicii bazat pe faptul că tulburarile dinlăuntrul unui sistem contribuie la menținerea stabilității acelui sistem. Oricum ar fi, prea multe tulburari pot crea haos, iar haosul reprezinta un inamic redutabil al oricarui sistem care se straduieste sa fie stabil și performant.
Lucrurile nu sunt niciodata asa cum par, ele sunt intotdeauna mai adanci decat putem percepe. Dincolo de suprafata sunt radacinile, radacini care ne pot face sa rezistam sau sa ne poticnim, in functie de relatia pe care o avem cu ele. Cred că aliniindu-ne cu idealuri spirituale, ne poate aduce adevărata stabilitate emoțională. In cazul Turnului din Pisa, poate acesta s-a aplecat un pic pentru ca sa admire frumusetea lumii, fiind constient ca daca se apleaca prea mult va putea cadea, zdrobindu-se. Atât de mult din ceea ce este mai bun și mai frumos în noi este legat de dragostea noastră față de familie, încât aceasta rămâne măsura stabilității noastre, deoarece în ea ne măsurăm sentimentul de loialitate. Voi în ce vă măsurați stabilitatea?
Profit de ocazie și în galeria de mai jos adaug cateva fotografii cu Turnul din Pisa în ipostaze mai puțin ”cunoscute”