O țară nenorocită de prostie criminală, România, tocmai sărbătorește 102 ani de la Marea Unire. Imnul național „Deșteaptă-te române!” răsună mai peste tot în țară dar și în afara ei, confirmându-mi că țara poate fi și un loc pe care „îl poți crea” în mintea ta, în inima ta. Un loc despre care visezi și cânți. Poate că nu este un loc pe hartă ci doar o poveste plină de oameni despre care știi că s-au luptat ca acest loc să poată fi numit „țara mea” sau oameni pe care îi știi din file și cărți, oameni pe care îi cunoști sau nu, oameni pe care îi iubești sau nu. Aici, acum, în România noastră, când te gândești la viitor, cel mai adesea te neliniștești, astfel că tot mai mulți români au ales să-și părăsească ”țara de pe hartă” alegând să trăiască în țara de care aminteam mai sus, în locul ”creat” în inima lor.

În țara din ce în ce mai goală, în timp ce noi ne dorim pace și un trai decent, haite întregi de netrebnici își doresc bucăți întregi din ea. Mulți dintre ei deja și le-au însușit. Cred că una dintre cele mai mari tragedii pe care țara, în care încă mai suntem, o traversează, în afară de pandemia de căcat, este faptul că mult mai multe baruri și cluburi se deschid, decât librării de cărți. O persoană cu cunoștințe este o persoană puternică, întrucât cunoașterea înseamnă putere. Îndreptându-ni-se atenția de la cărți la circ, a reprezentat una dintre cele mai facile căi de a ajunge la o națiune slabă, lipsită de cunoștințe, de educație, de viitor. Una care îi urăște în mod cronic pe cei erudiți și îi idolatrizează pe cei în Balenciaga. Una în care, la orele de vârf, televiziunile îi înghesuie pe Vioreii și Vulpițele, toți maneliștii și toate panaramele cu statut de ”vedetă” iar emisiunile de cultură, dacă nu sunt scoase din grilă sunt programate la ore la care nu se poate uita nimeni.

Cred că suntem într-un moment în care țara și-a transformat cetățenii săi loiali în niște rătăcitori asemănători supraviețuitorilor unei apocalipse. Aș vrea să fiu destul de curajos și să fac tot ce pot pentru a-mi face țara cu adevărat liberă, pentru a lărgi orizontul intelectual al tinerilor, al tuturor, pentru a distruge prejudecățile născute din ignoranță și frică, pentru a elimina închinarea oarbă sau ideea că toți cei mari și buni sunt morți și că toți politicienii sunt total depravați, că toate plăcerile sunt păcate, că gândul este periculos, curajul intelectual este o crimă, că lașitatea este o virtute, că este necesară o anumită credință pentru a asigura mântuirea, că a purta o cruce în această lume ne va da o palmă în următoarea și câte și mai câte.

Cred cu tărie că politica nu înseamnă să joci jocuri înșelătoare împotriva oamenilor, ar trebui să însemne să joci jocuri inventive și organizate pentru oameni. Lumea, noi, românii, avem nevoie de inspirație care să ne încurajeze să atingem cel mai înalt potențial. Atâta timp cât constituția țării nu prevede reducerea dimensiunilor viselor cetățenilor săi, am libertatea de a visa vise din ce în ce mai mari; visez chiar și vise ”supradimensionate”. Dacă nu ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă cu societatea noastră, atunci nicio independență nu poate îmbunătăți condiția umană. Independența înseamnă responsabilitate, nu nesăbuință iar dacă independența este dreptul tău, române, atunci responsabilitatea este datoria ta – fără responsabilitate nu există nicio diferență între un om independent și un animal independent!

Imaginea de azi este de la parada de 1 decembrie din 2016.