Quo vadis?

Sunt ani de zile de când tot mai puține chestii sunt minunate, de când unele lucruri nu mai reprezintă nimic din ceea ce au însemnat toată istoria, după cum spunea o celebră influensăriță de pe la noi. Sunt ani de când bătaia de joc și alienarea mintală numită corectitudine politică sau cum vreți voi să-i spuneți, a pătruns în tot ceea ce este frumos, cu tradiție, elegant, echilibrat și bun. Pe măsură ce societatea a devenit din ce în ce mai decadentă, limbajul a devenit și el, decadent. Cuvintele sunt folosite pentru a ascunde adevăratele interese, cuvintele produc confuzie. Adevărul a ajuns să fie considerat o insultă. Culoarea neagră nu mai este neagră, părinții nu se mai pot numi mamă și tată, filmul Pe aripile vântului a fost scos de pe anumite platforme, unele desene animate cu care generații după generații au crescut, acum sunt considerate rasiste și perverse, sunt doar câteva dintre aberațiile generate de această mișcare, de acest concept care a fost creat astfel încât oamenii să se respecte reciproc.

Da, sunt de acord că aceasta ar putea fi o atitudine esențial umanistă, recunoașterea demnității umane pentru categorii supuse stigmatului majorității fiind punctul de pornire al corectitudinii politice, dar aceste inițiative lingvistice corecte din punct de vedere politic sunt greșite și dăunătoare din orice alt punct de vedere. Unii oameni se simt ofensați doar pentru ca asta îi face să se simtă importanți. Astfel, se creează „victime” de profesie și, în același timp, se generează o atmosferă sufocantă în care toți mergem ca pe ouă, ca nu cumva să comitem o infracțiune lingvistică. Cred că noțiunea de corectitudine politică este o etichetă pe care privilegiații (cei pe nedrept privilegiați) o folosesc pentru a distrage atenția de la privilegiile lor și disprețul ce îl poartă pentru ceilalți, reducându-i la tăcere pe cei pe care doresc să ia atitudine împotriva lor.

În același timp, cred cu tărie că nu este „supra-sensibilitate” să ceri să fii tratat cu aceeași demnitate și respect arătat celorlalți, dar așa cum spuneam la început, parcă totul se îndreaptă spre alienare mintală. Închei prin a spune că tot ce mă gândesc acum este prea nepoliticos pentru a spune de fapt.

În imaginea de azi este osuarul de la Mânăstirea Marele Meteor sau Metamorphosis de la, ați ghicit, Meteora.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.